6 săptămâni în jurul lumii – Jurnal de Călătorie

Lun 07.10
9:36

Am plecat cu două inimi. Una plină de emoție – nu mă așteptam la asemenea manifestare de emoție din partea Alexandrei: mă ținea în brațe și nu-mi mai dădea drumul aseară: tati, o să-mi fie atât de dor. Și mie!!!
Cealaltă inimă zboară sus, la propriu și figurat.

Mă voi întoarce pe acest aeroport. Peste 5 saptămâni și ceva: pe 16.11. Până atunci, aventură pe 4 continente la Business Class, trăind din geamantan!

20131030-120231.jpg

20131030-120305.jpg

 

Insula – comparatie locatii Grecia

Ultima destinatie:

In ultimii 3 ani am fost in 3 locatii diferite in Grecia:

  1. Vourvourou (http://goo.gl/maps/mnEz) – aici ne-am simtit cel mai bine:
  • Se gaseste cazare la toate standardele (inclusiv hotel de 5 stele)
  • Multe plaje cu nisip foarte frumoase in apropiere
  • De pe plaja se vede foarte frumos Muntele Atos vizavi
  • Mancare buna
  • Destul de turistic si aglomerat
  • Noi am ajuns acolo zburand si Salonic si de acolo cu masina inchiriata (sub 3 ore drive)
  • AICI M-AS INTOARCE (overall cea mai placuta experienta)
  1. Insula Thassos (http://goo.gl/maps/DYr0):
  • Cazare mai modesta, apartamente in vile sau mici hoteluri, maxim 3 stele,
  • Doar 2 plaje cu nisip, la distanta mare una de cealalta,
  • Mancare foarte buna (mainly peste)
  • Multe track-uri prin munti pentru drumetii.
  • Am fost 2 saptmanai, iar eu personal m-am plictrisit dupa 7-8 zile (activitatile posibile nu-s chiar asa variate)
  • Transboradrea cu bacul dureaza in jur de 40 minute si e relativ ieftina.
  • Cam la aceeasi distanta ca Vourvourou de Salonic (incl. Bac)
  • Iarasi destul de turistic, plaja relativ aglomerata (putine plaje cu nisip, multi turisti cu copii)
  • AICI NU M-AS INTOARCE (boring, prea turistica, nimic special)
  1. Insula Samothraki (http://goo.gl/maps/cxUw):
  • Aici nu exista hoteluri, se locuieste „in gazda”
  • Mancarea nu e spectaculoasa, chiar lipsita de variate
  • Plaje doar cu pietre, trebuie incaltaminte speciala. Exista o singura plaja cu nisip, dar izolata la capatul unui drum de 40-50 minute.
  • In schimb este cea mai linistatita dintre cele 3, turisti straini aproape deloc
  • Natura foarte frumoasa, plina de rauri, cascade si posibilitati de drumetie, chiar urcat pe munte,
  • Capitala insulei, orasel pitoresc construit in stanca,
  • Este considerata locatie Hippie, multi tineri in camping, preturi mici si fara turisti straini,
  • Nu e deloc aglomerata,
  • Mai departe decat precedentele, transbordarea cu bacul dureaza 2,5 h si ne-a costat 3 pers.+masina 200 EUR!
  • AICI NU M-AS INTOARCE (plaje foarte proaste, departe)

“cultura” americana

Impresiile despre NY nu s-au clarificat încă, cert este că-s multe și puternice. Voi scrie despre ele, la momentul potrivit. Până atunci vă las cu o mostră de “cultură” americană, evident tendențioasă, dar totuși irezistibilă:

Repet, filmulețul e tendențios, ar putea fi făcut oriunde în lume, cu aceleași rezultate … dar poate n-ar ieși atât de funny. 🙂

În drum spre New York

În 2004 am obținut, prin consulatul din Frankfurt o viză pe 10 ani, cu multiple intrări in Statele Unite, având atunci intenția clară de-a trece – pentru prima oară – oceanul. Țin minte și acum portretele împopoțonate ale lui G. Bush Jr., străjuite de câte doi stălpi cu steag, ponosoiți, amintind de epoca primului nostru cizmar. Țin minte fața perplexă a angajatei de la gișeu, cănd, la întrebarea ei privitoare la scopul vizitei, am răspuns sincer: „din curiozitate“. Oricum, primul meu contact cu oficialitățile americane, a fost, din păcate, de natură să-mi sporească păcătoasa aroganță europeană.

Până astăzi, n-am ajuns în America. De fiecare dată, inclusiv în 2004, când intenționam în mod serios, am găsit de fiecare dată altă destinație mai interesantă, mai plăcută, cultural, istoric și uman: ba Thailanda, Maroc sau Egipt, ba Grecia cu Muntele Athos, sau superba Andaluzie. De fiecare dată, distanța și costurile relativ mari, dar mai ales lunga listă de stereotipuri vizavi de cultura americană, au stat în calea deciziei pentru această destinație:

  • Hamburgeri mari grași cu mult Ketch-up dulce,
  • obezi urâți peste tot,
  • pâine dulce și zahăr în Cola,
  • case de “carton” și chici ordinar a la Las Vegas,
  • „Yurop”, Popcorn, bax-uri uriașe de hârtie igienică,
  • subcultură Pop, rapper-i negri peste tot și foarte multă ignoranță,
  • creiere spălate în masă, cultura risipei cu orice preț, teoria conspirației,
  • bădărănie, etc. etc.

Știam, evident că este mult mai mult decît atăt, totuși acel altceva, nu reușea să mă convingă că trebui neapărat văzut, că este ceva esențial, profund, mișcător. Deși plină de lucruri interesante, America nu reușește să fie interesantă în sine.

Acum, spre sfârșitul lui 2010, ne-am urnit să facem acest pas, cu aceleași idei preconcepute, și același nas pe sus european – unde mai pui, și francofil – dar o curiozitate sănătoasă, deschiși și dornici să ne cufundăm în muzica și vibe-ul marelui oraș, dornici să ne lăsăm impresionați.

De aici de peste Atlantic, totul pare ireal, I’m nervous, presimt izbirea gândurilor și imaginilor abstracte de realitatea vibrantă. Cum mă va transforma acest șoc cultural? Monitoarele ne anunță intrarea în spațiul aerian canadian, nu mai e mult și luminile New York-ului vor apărea sub noi.

A nu fi văzut Big Apple e un fel de virginitate. I’ll be losing it soon. C ya! 🙂

Praga – impresii

Am revăzut Praga de curând, în august, pent

ru câteva zile.

Impresiile au fost neașteptat de puternice, la fel admirația pentru această – pe nedrept neglijată – mare capitală europeană.

Pentru distracție, cultură, berea excelentă și mâncarea sățioasă, aș reveni oricând. Atât în doi, cum am fost de data asta, cât și cu prietenii.

Înșir, după câteva săptămâni de la întoarcere, din impresiile pe care le păstrez:

  • Arhitectura, dominată de stilul baroc este poate cel mai impresionant aspect al orașului.
  • Berea: cea mai bună din lume, cred. 🙂 Pilsner Urquell e marca cea mai răspindită, dar e plin de berării cu bere proprie.
  • Pub-urile sunt foarte multe și variate, destul de ieftine, iar atmosfera e – cum să spun – bucureșteană și brașoveană, în ce au cele două arome mai bun. Prețurile sunt la locul lor, mai mici ca-n București, cred. În general, viața de noapte e foarte intensă, relaxată și diversă și … plină de britanici, atrași de antrenamentul localnicilor la băut. Probabil are și RyanAir-ul un aport.

Continuă să citești Praga – impresii

U2 unlike U2

Concertul de marți, 10.08.2010 din Commerzbank Arena, Frankfurt este al doilea show din turneul U2 360 la care merg. Anul trecut am fost la chiar primul show al turneului în Europa, pe Nou Camp, Barcelona.

De data asta priveam cu oarecare blazare apropierea evenimentului. Dealtfel biletele le-am cumpărat pe E-Bay cu doar căteva zile înainte. La primul concert le cumpărasem – mult mai scump – cu vreo 2 luni inainte.

În ziua concertului s-a schimbat însă totul. N-ar fi trebuit să merg la muncă, oricum n-am reușit decăt să stau pe net, căutând informații despre playlist, vreme, locație, etc. Aflu cu suprindere că se mai găseau bilete la caserie, chiar în ziua concertului, deși Commerzbank Arena este un stadion relativ mic, doar 45.000 de bilete fuseseră în vânzare, față de aproape 90.000 pe Nou Camp.

Frenezia și prețul berii creșteau cu fiecare metru cu care ne apropiam de stadion. În chiar incinta stadionului – unde am ajuns pe la 19:30 – un pahar de bere costa 3,90 € :). Nevoiți fiind, datorită proastei semnalizări, să ocolim jumătate de stadion, ajungem alergând la intrarea indicată pe bilet și coborâm pe gazonul dominat de uriașa scenă, cu deschidere de 360 de grade, de unde și numele turneului:

[videoplayer file=http://cioiulescu.net/gallery2/d/6209-4/P1020722_1.mp4 image=http://cioiulescu.net/gallery2/d/6182-2/P1020722_1.JPG /]

Continuă să citești U2 unlike U2