Atunci i-am condamnat pe toți la moarte

Un film foarte bun:

Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1972) War, Drama | 103min | 24 January 1972 (Romania) 8.2
Director: Sergiu NicolaescuWriter: Titus PopoviciStars: Amza Pellea, Cristian Sofron, Ion BesoiuSummary: During World War II, just before the events of August 23rd 1944, a German soldier is found murdered in a Romanian village. The dead soldier's superior threatens the villagers that unless the perpetrator is handed over by the following morning they will all face reprisals. In order to avoid this, the village intellectuals try to convince Ipu, the village idiot, to take the blame for the murder and save them.

Photos


See all photos >>

Polisse – cinema aproape romanesc

Printr-un realism “țipător”, amintind de ultimele filme românești premiate, Polisse ne face martorii vieții de zi cu zi și ai cazuisticii complexe, diverse și înspăimântătoare a unei brigăzi de protecție a minorilor din Paris. Pe tot parcursul filmului, ajunge la noi, din toate unghiurile posibile calitatea cu totul aparte a sentimentelor pe care copiii le nasc în noi, atât în sens bun, cât și – prea adesea, din păcate – în sens rău. Inevitabil, orice om normal, în fața agresiunii asupra unui copil, devine salvator cu orice preț, eroic dacă este nevoie, împlinindu-și astfel menirea de treaptă care împiedică prăbușirea unui suflet, uneori cu prețul propriei prăbușiri.

Merită văzut și discutat/dat mai departe …

Despicable Me

Dacă-s -8 grade afară, ușile la mașină-s inghețate și trebuie să le deschizi cu ranga, nu găsești loc de parcare, trebuie sa alergi 15 minute prin ger să ajungi la o ședință, nu-ți poți ține nervii in frâu și te cerți cu șeful, da rău de tot (il jignești), ieși seara la restaurant, cu familia și speranța că vei avea un moment de relaxare, însă chelnerului îi ia două ore să-ți aducă mâncarea, în timp ce-ți promite din sfert în sfert de oră că e gata, iar copilul, în acest timp dărâmă totul prin restaurant, le bagă lanterna-n ochi oamenilor la celelalte mese, se tăvălește pe jos, plânge de somn si urlă de plictiseală, în timp ce tu te străduiești să-i explici prietenului cu care ești la masă, că nu e așa de obicei (copilul), ajungi la 22:00 în sfârșit acasă, culci copilul și te prăvălești pe canapea, îngăduindu-ți să ți se facă fizic rău, după așa o zi … atunci acest film te poate ajuta:

Tarantino si evreii

IB_2De mult nu mi-a mai provocat vreun film o asemenea stare de bună dispoziție ca “Inglorious Basterds”, ultima operă tarantiniană. 

Sarcastic și liber, Tarantino reușește să se apropie cu lejeritatea copilului – dincolo de bine și rău – de tema Holocaustului, ridicând confruntarea la nivelul adevărului interior, al inteligenței și libertății personale. O echipă de simpli soldați, dintr-o bucată și adevărați, scot la iveală penibilul fără margini al naziștilor, pentru ca apoi să-i ademeneasă la un loc și să-i pârjoleasă, într-o veselă isterie a răzbunării.  Scena aduce aminte de finalul filmului “The Rats”. 🙂

IB_3Demnitatea copilului inteligent care i-o plătește colegului bătăuș este actul final, eliberator al dramei unui popor prigonit și decimat, care prin bucuria inocentă a răzbunării își celebrează despărțirea de propriile traume. Este bucuria evidenței a ceea ce merită să trăiască.

De cealaltă parte, în afara conjuncturii istorice și nebuniei colective a poporului german, naziștii sunt niște fraieri penibili, complexați și dizgrațioși, cu o singură calitate: nu te saturi să le-o tragi! 🙂

IB_7Cu o veselă prietenie, Tarantino reușește să te facă să te bucuri pentru evrei, chiar într-un film despre al treilea Reich.

Link către trailer: http://www.youtube.com/watch?v=dOMKloOEKcU