Opțiunea nepărtinitoare

Am o veste bună: este într-adevăr posibil să susținem una dintre puterile aflate astăzi în conflict în statul român, fără a fi victimele manipulării nici uneia dintre ele. Războiul crâncen declanșat între legislativ și executiv (excluzându-l pe președinte) pe de o parte și puterea judecătorească pe de alta, este unul în care, nu doar populația României, dar însuși statul român sunt victime colaterale. Opoziția este deci, în aceste zile, o datorie față de integritatea noastră psihică, alternativa fiind acceptarea poziției de victimă pasivă.

Dar cum putem depăși pasivitatea evidentă din ultimele luni, când ea nu e bazată pe defetism sau lipsă de interes, ci pe o evaluare colectivă corectă a situației: lupta nu se dă între bine și rău, dreptate sau nedreptate, valori europene sau românești tradiționale, ci pentru supremație, între cele două boli letale ale statului român:

Politicienii corupți și Justiția abuzivă.

Oricâtă manipulare, sub formă de argumente și acuzații, ar curge zilnic pe posturile mai mult sau mai puțin aservite, chiar și cei mai creduli susținători s-au lămurit între timp că nu mai pot da crezare nici uneia dintre părțile aflate în conflict, din simplul motiv că nici una dintre ele nu se luptă de fapt pentru însănătoșirea statului român, ci pentru preluarea controlului asupra celeilalte. Conviețuirea celor două tumori în organismul statului român nu mai este posibilă.

Punându-ne întrebarea în mod pragmatic, asemeni unui medic înainte de operație: pe care dintre tumori o extirpăm mai întâi, putem să părăsim poziția de victimă și să ne situâm în același timp în afara manipulărilor ambelor părți.

Justiția cea aservită și controlată din umbră poate să înfunde persoane. Da, prin condamnarea nejustificată a unor demnitari, se îngrădește temporar capacitatea de funcționare a unor instituții și se produce o nedreptate persoanelor respective. Prin acțiuni arbitrare și revanșarde, o justiție abuzivă poate induce un sentiment de nesiguranță și poate încuraja abuzul la toate nivelurile, mergând până la blocaje în funcționarea statului. Deși Justiția poate influența funcționarea statului prin persoanele care-l alcătuiesc, ea nu-i poate afecta structura, logica de funcționare, sistemul de operare.

Puterea legislativă însă poate, prin modificarea legilor, altera structura statului, procesele și valorile care-i stau la bază, până la disoluția acestuia, sau îl poate transforma, dintr-un sistem bazat pe reguli și procese, într-o unealtă supusă unui grup sau unei ideologii.

Putem concluziona că politicul, reprezentat de legislativ și executiv, are o capacitate incomparabil mai mare de alterare a statului decât puterea judecătorească, prin asta dovedindu-se a fi tumoarea mai invazivă. Chiar fără a lua în calcul justețea și oportunitatea fiecărei modificări legislative în parte, nu putem susține o clasă politică coruptă în demersul ei de a rescrie regulile statului de drept. Este preferabilă susținerea justiției abuzive, doar bazându-ne pe benignitatea ei relativă, adică incapacitatea de a invada și distruge statul de drept. Efectele derapajelor din Justiție sunt previzibile și controlabile, ele afectând  “doar” persoane, nu și sistemul însuși. Însă susținerea necondiționate a clasei politice, în pofida derapajelor recente, aduce cu sine riscuri greu de prevăzut și controlat, chiar în condițiile în care direcția spre care aceasta împinge societatea (tradiționalism, naționalism, iliberalism) poate părea dezirabilă.

În condițiile în care manipularea mediatică și dezinformarea devin, în primul rând datorită extinderii influenței Social Media, din ce în ce mai greu de deslușit și controlat, apare nevoia unei abordări sistemice în judecarea evenimentelor și evoluțiilor politice și societale, abordare care ne ajută să privim dincolo de persoanele implicate în evenimente, de distorsionarea interpretărilor și motivațiilor lor. A avea o opțiune, fără a adera la argumentele vreuneia dintre părți, ne poate ajuta să evităm efectul poate cel mai nociv al manipulărilor la care suntem supuși: proiecția radicalizării în grupurile care ne sunt cele mai apropiate și dezbinarea lor.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.