Vreau, tânjesc să-ți aparțin,
Să mă topesc în palma ta
Ca un fulg de nea
Să-mi pierd cărarea vreau, în lumea ta.
Niciodată să nu mă recompun, în afara ta.
Să trag obloanele și să las atomii să te caute, pe dinăuntru,
Sa fiu lumina fuziunii, angoasa respingerii lor.
Iar când fiecare dintre ei își va fi găsit perechea sau va fi dispărut,
Să mă piardă fără urmă conștiința ta.
Și să fiu în natura ta, veșnicie!
Ca un fluviu fără glas,
Al cărui amonte s-a evaporat deja din tine
Și plouă în aval de nimeni.