Falsa dilemă

Nu înțeleg de ce nu aud vorbindu-se decât despre falsa dilemă a gradului de cinste al celor doi candidați la Președenție. Asta ca și cum aderența interioară la un set de valori ar însemna automat și capacitatea de a le pune în practică.
La ce ne folosesc cinstea sau valorile lui Geoană, dacă el poate fi dominat atât de ușor? Cu cât ești mai slab, dependent și influențabil, cu atât este mai ușor să ai valori frumoase.
Din păcate, avem în Geoană un om atât de slab încât nici nu mai contează ce spune și ce crede. El va reprezenta în permanență rezultanta luptei de forțe din PSD, stabilă sau fluctuantă.
În Băsescu avem un om puternic, atât de puternic încât – paradoxal – este slab în fața propriei puteri, este aservit propriei alteți. Este poate alienarea omului puternic, înconjurat doar de oameni slabi.

Ieri, la marea confruntare n-am putut să nu remarc figura sasului. Avea o expresie, o prezență de ca și cum tocmai trăia o experiență extracorporală, o călătorie-n astral. Își lăsase corpul cu ochii blocați deschiși și plecase la ale lui. Foarte interesant.

Are deci dreptate Băsescu, atunci cănd spune că lăsăm România pe măna lui Năstase, Hrebe și Iliescu? Din păcate, da.
În opinia mea, dilema este între a lăsa în fruntea țării un om alienat, cu putere limitată dar îndeajuns de mare încât să provoace pe mai departe blocaje și o stare conflictuală sau a ne spăla pe mâini și a depune toată puterea în brațele PSD.
Toată puterea? Nu! În această situație “lose-lose”, singura șansă este ca PNL să aibă forța și inteligența pentru a crea o contrapondere semnificativă în alianța pe care vor hotărâ să o facă – în acest moment PSD. Au demonstrat chiar ieri că sunt încă liberi.
Vom avea oare curajul să pariem pe-un David mic și pricăjit, dar încă liberi și să mergem cu el unde ne duce, sau ne vom lăsa cuprinși de deznădejde și – speriați – ne vom preda unui Goliath bezmetic?
Aceasta-i întrebarea.

22 de comentarii la „Falsa dilemă”

  1. Din pacate avem doar 3 posibilitati:o marioneta,un tip prea conflictual sau a sta acasa.Eu votez base fara a-l idealiza ca in 2004…Altfel ce faci ma cipoaca…iar mi-e dor de tine …te salut

  2. Am urmărit si eu de aici superba mascaradă. S-au intrecut pe sine de data asta. Evident sunt si eu perplex la ora asta, însă, așa cum am scris eu merg cu PNL si implicit cu alianţa lor.
    In rest, abia astept sa ajung in BV peste 10 zile, sa deschidem cenaclul de la mansardă.
    Te pup, tată

  3. Acum plec, cei 170 km pana la Bonn.
    Sunt curios cât o sa aşteptăm la coada, 3 ore ca data trecută ?
    Traiasca circul nostru cel de toate zilele!

  4. Foarte tare! dar ca sa fie dilema …dilema, iata ca aseara ambii se credeau castigatori…Azi se pare ca Basescu….maine, cine stie…? Ca la noi, la nimenea!

  5. 🙂 Traiasca circul!
    Mie unul nu-mi iese din cap ideea ca, daca n-ar fi fost vizita lui Geoana la Vantu si urmarile ei (in confruntare etc.), am fi avut alt rezultat. Si faptul ca Vantu, premeditat sau nu, a influentat poate decisiv rezultatul alegerilor mi se pare absolut inacceptabil. Nu?

  6. Ai perfecta dreptate! Nu credeam ca vom fi atat de penibili…, dar uite ca niciodata nu trebuie sa spui …Niciodata! Ne-am facut de rasul lumii!

  7. De ce de rasul lumii?N-au mai fost scoruri stranse?Numai ca in alta parte invinsul accepta demn si nu sare in sus ca “prostu”!Altfel sanatate si astept sa te vad sustinator al psdului(ca si seful tau ce observ ca iti dicteaza votul ,Crin, pe care l-am votat si eu in turul 1)

  8. Ma tati …era mai bun prietenul lui vantu cu guler alb , bine crescut dar gol pe dinauntru?

  9. Bubulica, crede_ma ca Vantu e prietenul lui Base, iti spune prienenul tau mai informat si mai putin intoxicat. Prostalaul a fost facut big time, Vantu l-a mintit ca ii spune ca sa il intrebe a doua zi pe Base, evident incomod, iar Base era cu serviciile plantate la poarta. A fost foarte mishto.

    Tu nu ai vazut ca sursa pozei era Academia Catavencu? Nu ai sesizat ca jumatate din scandal a fost originat acolo?

    Crezi ca aia chiar ii dau mumu linistiti la owner? M-ai face sa rad rau daca raspunzi ca da. Ar ca si cum inca ai mai sustine ca sfarsitul lumii o sa aiba loc in anul 2000, nu 20012 🙂

    O sa fie un pic de nisip aruncat in ochi, Realitatea o sa aiba niste “probleme”, dupa care… pace.

    Noi sa fim sanatosi.

    El

  10. Foarte adevarat si destul de obvious. Ma-ntreb cum nu e clar pt. toata lumea ca Vantu l-a facut pe Geoana pe final. Poate era de mult gandita si pusa la punct cu Base schema.
    Adevarul e ca, de cum il vezi pe Geona cum e el de prostanac, parca te manca-n palma sa-l faci varza. 🙂

    Si totusi, cu Base suntem pe butuci direct. Asta e sigur si mi se pare incredibil ca cineva mai poate spera ceva de la el si ai lui.

  11. Mai “Flo”lica nu sunt chiar asa naiv precum crezi…Dar eu ,alegatorul,sunt ca un sot ce isi banuieste consortul de infidelitate iar unul o recunoaste( “prosto”)iar unul neaga( sau tace).Crezi ca te uiti la fel la sotul care stii ca te-a inselat?Sau poate tu ii apreciezi sinceritatea si continuati frumos impreuna…Altfel spus ,desi e “incredibil” , prefer ticalosul inteligent prostului de rea credinta.In sfarsit cum exista o demnitate a victoriei exista si una a infrangerii pt ca nu sunt doar victorii in viata asta scurta si plina de c…Ori daca nu stii sa pierzi si sa-ti asumi eventualele erori si tot dai vina pe arbitri, vreme,teren etc esti esentialmente un loser si-ti meriti soarta…Altfel te pup Cipoaca

  12. Dau cuvantul unuia mai inteligent ca bubulica,cipoaca sau flo :

    De ce am votat totuşi cu Băsescu( de ANDREI PLESU )

    08 dec 2009
    12574 afişăriNici dacă iese Geoană nu va fi sfârşitul lumii, nici dacă iese Băsescu nu va fi sfârşitul democraţiei.

    Articolul de mai jos a fost scris sâmbătă, 5 decembrie. Nu aveam de unde să ştiu rezultatul alegerilor. Eram doar sub impresia pe care mi-o lăsase dialogul de joi seara dintre cei doi candidaţi rămaşi în cursă.

    taguribasescu presedinte vot geoana La sfârşitul dezbaterii, ştiam că n-am de ales: voi vota, totuşi, cu Traian Băsescu. Explicaţia cea mai concisă a deciziei mele ar fi o replică moromeţiană: prefer oricând „o discuţie cu un om deştept, în stare să glumească inteligent”. Cu alte cuvinte, îl prefer pe Cocoşilă. L-am privit cu maximum de bunăvoinţă pe Mircea Geoană.

    Dar, în ciuda eforturilor lui de a fi conştiincios, plauzibil şi bine crescut, n-am putut găsi, în favoarea prestaţiei sale, niciun punct de sprijin. A confirmat, aproape candid, toate suspiciunile celor care îl contestă. Vizita nocturnă făcută dlui Vântu în chiar ajunul confruntării de a doua zi e, în cel mai bun caz, o probă de indigenţă tactică. Ca să nu mai vorbim de bâlbâielile stingherite şi stingheritoare livrate cu titlu de explicaţie.

    Incapacitatea de a răspunde prompt şi exact unor întrebări tehnice simple a avut, de asemenea, un efect descurajant. Omul are ceva de elev silitor, care însă nu ştie să înveţe şi pierde mereu din vedere detaliul semnificativ. Nici consilierii săi nu par să-i fi fost, în această privinţă, de mare ajutor. Dacă va ieşi (respectiv a ieşit) preşedinte, nu mă voi putea bizui niciodată pe reacţiile, reflexele şi echipa lui.

    Prost serviţi, în timpul emisiunii de joi seara, au fost şi cei care invocă „onestitatea”, sau firea neconflictuală, a lui Geoană. De câteva ori, iritat, prins în ofsaid, el a sărit cu gura destul de nevricos şi a atacat fără niciun pic de talent.

    Au mai fost şi oarecari minciunele prost camuflate şi, mai ales, un surprinzător, ipocrit, contra-productiv subton „mistic”. Pomenirea Părintelui Galeriu, neconvingătoare, a fost, între altele, o gafă duhovnicească: duhovnicul, dacă ai unul, nu se clamează public; numele lui nu se utilizează ca pedigree, ca garanţie a propriei evlavii. Dar Mircea Geoană pare a-şi fi descoperit, de la o vreme, dimensiunea religioasă. E, brusc, foarte „îmbisericit”. Modelul lui moral e Patriarhul, autorul lui preferat e Sf. Ioan Gură de Aur. Această pioasă conversiune electorală are ceva comic, inconsistent şi, în fond, păcătos.

    Pe scurt: dacă Mircea Geoană va câştiga (respectiv a câştigat) Preşedinţia, ar face bine să aspire la un comportament mai „deştept”, să-şi caute colaboratori mai subtili, să nu se bizuie prea mult pe abilităţile politice proprii. Dacă îi reuşesc toate astea, sunt gata să renunţ la exigenţa „glumei inteligente”, de care vorbea Moromete…

    Orice om de bună credinţă va admite că, prin contrast, Traian Băsescu a dominat situaţia cu mult mai multă autoritate. Ştia ce spune, vorbea în numele unei informaţii mai bine asimilate, era mai puţin contrafăcut şi mai eficient din punct de vedere retoric. A câştigat prin KO tehnic.

    Cititorul se va întreba, poate, care e sensul acelui „totuşi” din titlu. L-am votat pe Băsescu totuşi, pentru că aveam, şi în cazul lui, destule motive să nu-l votez. Am mai spus-o: nici dacă iese Geoană nu va fi sfârşitul lumii, nici dacă iese Băsescu nu va fi sfârşitul democraţiei. În ambele cazuri, vom avea numeroase prilejuri de lehamite. Atâta doar că, dacă am de ales între Cocoşilă şi „Ion al lui Miai”, îl prefer, în numele ironiei istoriei, pe Cocoşilă.

  13. Bai tata, mă ştii doar ca nu-s fanatic, doar pragmatic – as indrazni sa spun. Nici unul din candidaţi nu merita, nici votul si nici încrederea mea, a nu vota de loc mi se pare o lasitate. Ce-Mi rămâne atunci de făcut?
    1. Sa votez proiectul unuia dintre candidaţi (aici Geoana mi s-a părut având unul mai credibil – putem discuta)
    2. Sa merg pe mana celui care mi-a câştigat cât de cât încrederea: Crin, adică tot spre Geoana.
    Oricum, sa incerci sa alegi între doua persoane, neavând încredere in nici una, mi se pare un blocaj.
    It’ a tough call, asa ca ni pot judeca opţiunea nimănui.
    Te pup si eu, tati!

  14. Sa imi fie scuzat limbajul, dar as compara alegerile astea cu culmea zgarceniei:

    “Sa borasti cu dintii stransi, ca sa nu iasa bucatile mari.”

    Cam asta facem noi incercand sa gasim partile bune ale candidatilor complet varza…

    Poate sunt putin deprimat 🙂

    F

  15. Sau altfel spus, ne justificam un vot pe care l-am dat fara credinta.

    Chrea up, n-o sa murim din asta … e ca un viol, e greu doar prima data ! 🙂

Lasă un răspuns