Ia fiți atenți cum se simte asta: “sufletul, acea scânteie de eternitate care ne dă viață”, “miezul imaterial al conștiinței noastre”, “sălașul lui Ti Voglio Bene”sau “ochiul ce-și privește de sus corpul”… Nici măcar n-am zis, “Suflarea lui Dumnezeu asupra lutului ce suntem” și totuși am reușit să nasc probabil o reacție de respingere, de disconfort.

Oare de unde acest disconfort. Să fie oare dat de contactul cu o idee demodată, falsă, o utopie nocivă, cum este marxism-leninismul, bunăoară? Să fie oare ideea de suflet o minciună de care, pur și simplu, ne-am săturat? O născocire fără bază, invenția bisericii, a tuturor bisericilor, chiar a șamanilor și vracilor… Să-și fi inventat duhovnicii obiectul muncii, prin care să-și justifice poziția în societate și să ne ducă pe toți de nas timp de mii de ani?

Continuă să citești S-a demodat sufletul