Cel mai greu a fost să găsesc un template care să-mi placă și să fie funcțional (2 sidebaruri, fonturi mari și loc suficient în coloana text, nici prea business, nici prea grunge etc.). Cred că am testat vreo 800 de template-uri până să mă hotărăsc pentru cel de față.

În fine, a urmat redirecționarea domeniului, setarea URL-urilor ca să arate ca cele vechi (“găsirile” vechi de pe Google ar fi fost altfel pierdute) și înlocuirea tag-urilor de embeding pentru filme.

Acum migrarea este încheiată, singurul lucru pe care nu l-am putut prelua sunt subscibțiile la articole și comentarii.

Așa că, dacă vă interesează să primiți in continuare update-uri la blog, articole și comentarii, vă rog să vă refaceți subscripțiile.

Să ne vedem cu bine pe www.cioiulescu.ro

Fragmente din Marrakech.

Istoria bibliotecii Chinguetti din desert, fotografii actuale din Rick’s Cafe, “Casablanca”, ”Ministero del Gusto” si multe povestiri minunate …

Citesc inca …

N-am stiut la ce sa ma astept de la acest blog, de fapt nu m-am asteptat la nimic. Nu sunt o persoana publica, nu cred ca am un mesaj important pentru omenire. Sau poate cred? Poate cu totii avem cate un mesaj. Poate mesajele noastre se aseamana. Oricum, prin acest blog am avut – in scurtul timp – cateva surprize extrem de placute: Am regasit 2 persoane care, fara a le cunoaste inca personal imi sunt apropiate. Am primit feedback-uri pozitive si misto-uri. M-am transformat din povestitor in cititor la Marocul copilariei noastre.

M-am lasat dus de noua mea pasiune, pana la a deveni agasant cand, dupa concert in Barcelona, in loc sa stau la coada pentru ultimul metrou, eram preocupat sa postez o poza din care nu se intelege nimic prin GPRS, la 3 EUR/MB. Am ajuns cam cu 2 ore intarziere la hotel.

Una peste alta, bloguitul imi face bine, este un mod de eliberare de propria poveste. Ma ajuta sa o iau mai putin in serios. Asa ca, pastrati-va umorul si urmariti povestea mai departe.

Dincolo de poveste … coming soon on www.cioiulescu.ro Vreau sa includ (embed) intr-o pagina separata un player flash cu muzica preferata si albume foto, pentru asta trebuie sa ma mut pe WordPress.org, primul pas l-am facut deja, am gasit WebHost (vi-l recomand ByetHost).

In concluzie:

I’m just warming up, so keep opening the damn bottles !

Ce este blogul pentru mine ? Fara indoiala, este un surogat de comunicare. Este inlocuitorul anorganic al deschiderii si libertatii in comunicarea cu oamenii de langa noi, pe care nu ne-o mai putem permite in cutumele interactiunii umane de azi. Perversiunea utilizarii acestui mijloc mutant de comunicare este ca alegem sa comunicam cu persoane imaginare, idealizate, care “ne inteleg”, sau altfel spus, in loc sa comunicam liber si deschis cu ceilalti, sau sa depunem umili efortul de a ne face intelesi, alegem sa aratam interiorul nostru unor “virtuali”, construiti din bit-ii si byte-ii imaginatiei noastre.

Iar apoi ne culcam multumiti, convinsi fiind ca am transmis.

Pacatul este ca noi nu cream o punte reala cu acei oameni ci cu portretele robot din imaginatia noastra, in timp ce oamenii continua sa fie singuri si noi continuam sa ne imbatam cu propriile emanatii.

Si atunci totusi, de ce ?

Blog-urile nu sunt altceva decat marturii sofisticate ale singuratatii noastre, ale privarii noastre dureroase de apropiere umana, in aceasta consta romantismul si frumusetea lor. Asemenea unor “Message in a bottle”, ele sunt marturia naufragiului nostru pe propria insula pustie.

In acelasi timp sunt un bun exercitiu de confruntare cu propria poveste. Sunt putini acei oameni care si-au cunoscut atat de bine barierele dintre suflet si constiinta, dintre constient si inconstient incat sa-si perceapa launtrul, sa-si auda chemarile si nazuintele fara distorsiuni. Pentru acestia formularea este un exercitiu excelent, cu conditia sa-si exprime toata fiinta, nu doar, sau nu in primul rand gandurile.

Deci, plimbati-va desculti pe plaja de nisip de la malul vietii, cititi mesajele din sticla si patrundeti printre randuri in intimitatea celuilalt.