| Bate vantul frunzele Se-nvartesc moristile Randunica pe sus zboara Iar eu trag zmeul de sfoara |
Mama la placinte face Bunicuta lana toarce Tata trage la rindea Iar eu bat din palme-asa |
Mosul taie lemnele Eu adun surcelele O fetita da la pui Iar eu in copac ma sui.. |
Nu existü nimic, dar absolut nimic în Creație, care să existe în primul rând pentru sine. Toate cele create au ca scop principal servirea legilor și spiritului Creației. Dacă luăm orice obiect de observație, în afara omului, acest lucru devine imediat evident.
Doar Eu-ul omului nu se opune acestei legi, încearcă să ne convingă că existăm în primul rând pentru noi, că avem chiar o datorie – sfântă, pe care n-o descoperim niciodată – față de persoana noastră. Ne crează iluzia importanței, a destinului personal, a re-creării lumii prin noi. Ne ridică deasupra Creației, scoțându-ne în afara ei. De unde poate proveni această evidentă eroare de construcție, care ne împiedică să ne unim cu spiritul Creației, cu Dumnezeu? 2 posibile motive:
- fie nu ne putem găsi locul în Creație, fiindcă nu ne putem hotări ce suntem, Creație sau Creator, fiind clădiți după chipul și asemănarea Lui,
- fie liberul arbitru ne-a fost o prea mare povară și, neînțelegând libertatea, ne-am creat din el propria carceră.
Vă rog, alte idei?
Mă intreb de ce te mira puterea eu-lui uman? Doar asa a randuit Dumnezeu lumea ca omul sa fie atotputernic si sa stapaneasca tot ce e creat de El.
26. Şi a zis Dumnezeu: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
Pai tocmai asta e, nu stiu daca Dumnezeu asa a randuit lucrurile, sau ne-am trezit noi importanti, mai importanti decat iubirea din noi, la un moment dat …
Cert este ca greutaqtea Eu-ului ne atarna ca un balast de glezna.
Mai, baiatule, io citesc aici de vreo juma de ora si ma mir de toata folozofeala asta a ta scrisa cu incredere pe propriul blog si desi te stiam baiat destept (eu fiind prietena celei mai frumoase femei din liceu probabil:), sau ma rog..una dintre ele) – acum sunt convinsa ca esti un mare magician: cum ai terminat tu medicina, te-ai apucat de informatica, esti poliglot si nu te-ncurci deloc in cuvinte, caci scrii foarte frumos…
foarte frumos. bravo, mah!
Hey, ma bucur ca m-ai gasit, iar in privinta magiei … e o insusire de baza umana. 🙂