Lună: februarie 2010

Ce-am invățat din greva Lufthansa …

… în afară de a nu mai zbura prea curând cu ei. Următoarele le-am invățat pe propria piele, fiind reprogramat de 4 ori și ajungând la destinație cu 24 ore întârziere.

Se oferă fără probleme restituirea prețului zborului anulat, un bilet luat în aceeași zi costă însă mult mai mult.

Linia aeriană nu este obligată să ofere un zbor alternativ cu altă linie aeriană, ci doar cu propriile avioane, chiar dacă acest zbor este mult mai târziu.

În schimb, linia aeriană este obligată să asigure pasagerilor cazare, masă și transport local până la momentul zborului reprogramat.

Zborul oferit în schimbul celui anulat trebuie să fie pe aceeași rută și cu același număr de escale. În caz contrar, pasagerul poate refuza oferta și continua să aștepte un zbor similar, pe banii companiei aeriene – dacă are timp.

Linia aeriană mai este obligată să confirma în scris (printr-o adeverință) anularea zborului și intârzierea provocată fiecărui pasageri, adeverință care permite transferul eventualelor daune pricinuite terților (angajator, parteneri de afaceri, etc.) către linia aeriană.

Cine are timp de scrisori și avocați, poate să obțină în plus despăgubiri substanțiale chiar și pentru întârzieri de câteva ore. Eu unul nu m-am decis încă dacă îmi voi bate capul.

În rest, toate bune … în București a venit primăvara. 🙂

Mutare blog

Aparent s-a schimbat doar infățișarea, adică tema sau template-ul. În spate a avut loc migrarea întregului conţinut de pe WordPress.com (unde blogul fusese găzduit până acum, cu mai multe limitări) pe platforma WordPress.org, adică o aplicație găzduită de un host oarecare.

Cel mai greu a fost să găsesc un template care să-mi placă și să fie funcțional (2 sidebaruri, fonturi mari și loc suficient în coloana text, nici prea business, nici prea grunge etc.). Cred că am testat vreo 800 de template-uri până să mă hotărăsc pentru cel de față.

În fine, a urmat redirecționarea domeniului, setarea URL-urilor ca să arate ca cele vechi („găsirile” vechi de pe Google ar fi fost altfel pierdute) și înlocuirea tag-urilor de embeding pentru filme.

Acum migrarea este încheiată, singurul lucru pe care nu l-am putut prelua sunt subscibțiile la articole și comentarii.

Așa că, dacă vă interesează să primiți in continuare update-uri la blog, articole și comentarii, vă rog să vă refaceți subscripțiile.

Să ne vedem cu bine pe www.cioiulescu.ro

Aparențe

Nu știu cine și de ce s-a gândit să pună între noi și realitate un paravan: aparențele. Acestea formează o țesătură densă, aparent impenetrabilă. Cel ce nu și-a pierdut sfânta curiozitate, va găsi – mai devreme sau mă tărziu – capetele libere ale acestei țesături și – deșirând până la capăt – va pătrunde esența lucrurilor.

Tentația de a accepta aparențele în locul realității este mare, la fel cum mare este consumul de energie pentru a le deșira. Dar oare, se ascunde realitatea de noi, se preface lumea în fața noastră? Evident nu, aparențele sunt doar rezultatul percepției noastre eronate. Deci, stricăciunea e în noi, e parte din noi … dar nu e a noastră.

Căci, oare cum ar putea exista răul în lume, dacă n-ar putea să ne altereze percepția realității?

Tinerețe … bătrânețe … tinerețe

Foarte interesantă percepția pe care o avem despre propria vârstă. Îmi aduc aminte că la 30 îmi cădea cerul în cap, când eram copil însă, vroiam doar să cresc mai repede. Acum, la 36 mă simt mai tânăr decât la 35.

Fiecare vârstă are condiționările ei și – odată obișnuiți cu ele – ne e teamă să le schimbăm. De fapt suntem și ne simțim bătrâni doar în raport cu etapa din viață pe care tocmai am încheiat-o. În același timp suntem tineri și „verzi” în raport cu etapa care tocmai începe și trebuie – pentru a ne simți ca atare – doar să lăsăm în urmă ce am încheiat.
Deci, până la urmă, ce e bătrânețea? Lipsa curiozității, cred eu.