Comments on: Marocul copilariei noastre

By: Luminita

Luminita — Wed, 05 Oct 2011 11:43:18 +0000

…Pentru Catalin: Eu sunt convinsa ca numai noi, cei crescuti la tara, am avut copilarie. Numai noi am simtit mirosul pamantului reavan, primavara, cand mama punea “razoarele” de ceapa si usturoi, numai noi stim cat de gustosi erau cartofii si ouale prajite in tigaie cu salata din frunze de ceapa si”laptuci”. cati au cules ciuperci de pe dealurile unde au pascut vitele? Cati le-au simtit aroma in ciulama sau coapte pe tabla-n batatura? Doamne, ce vremuri!!! Cati dinte copii au simtit miristea intepandu-le picioarele cand alergau dupa cateva gaste nebune si dornice de evadare-n porumbii vecinilor? putini din copiii zilelor noastre mai au copilarie. Pacat…mare pacat!

By: Mihaela

Mihaela — Sat, 10 Sep 2011 09:26:11 +0000

Buna dimineata,cautand pe un site cu retete am ajuns aici.Va scriu de aici,din Maroc. Poate daca as fi la cativa ani distanta de experienta de acum,as fi mai detasata si as privi viata din Maroc..cu dor. Am spus si voi spune tuturor..este diferit sa te duci intr-o tara in vizita..cu bani in buzunar si cu chef de distractie si de descoperiri si alta este sa traiesti zi de zi cu aceiasi oameni. S-au facut aproape 5 ani pentru mine aici.2 ani si jumatate in 2001-2003 in Tanger si acum 2 in El Jadida,langa Casablanca. Cand am plecat din Tanger am zis ca nu ma voi mai intoarce niciodata.Peste cativa ani am zis ca m-as intoarce doar pentru a vizita si fotografia locurile frumoase ,dar de oameni nu mi-a fost niciodata dor.Acum as pleca de aici cat mai repede,dar situatia acasa nu este deloc roz,si suntem nevoiti sa mai stam ceva vreme..Imi cer scuze daca v-am rapit timpul.

By: CatalinF

CatalinF — Fri, 08 Jul 2011 00:10:30 +0000

Pot spune ca am ajuns aici din intamplare chiar la acest post pe blog. Multumesc pentru cele scrise atat de dl Cotoi cat si de dna Luminita.

Ma numar printre cei care au invatat la Carol. De fapt, ma numar printre cei care au inceput in Balcescu si-au terminat in Carol.

Pot spune ca s-au intalnit aici 3 generatii. Probabil ca eu fac parte din ultima generatie care inca a trait la tara la bunici faptele pe care dumneavoastra dl Cotoi le relatati in inregistrarea din 18 oct 2009. Mi-e greu sa-i explic cuiva care nu a vazut asa ceva cum pot manca la o masa asa mica si joasa atatea persoane la un loc.

As fi vrut daca ar fi fost posibil ca si copii mei sa poata sa aiba copilaria pe care am avut-o eu, la tara la bunica. Din pacate e imposibil.

Va multumesc pentru gandurile pe care le-ati impartasit aici.

By: Toggecybreago

Toggecybreago — Thu, 27 Jan 2011 17:17:42 +0000

Hi, I left you a DOFOLLOW backlink on my website. This isnt a spam message, i actually did leave you a backlink on my site. If you check the top of the page you will see “Sites we like” and there will be a link to this site. Would you be kind enough to leave me a backlink? If so my website is http://crush-the-castle.com please use the anchor text “Crush The Castle” for the link and add it to a post or as a widget. Then please send me a email at backlink@crush-the-castle.com – If you want me to change your links anchor text let me know. Thanks

By: gelu vlasin

gelu vlasin — Sun, 25 Jul 2010 22:10:28 +0000

Foarte interesant !

By: luminita

luminita — Fri, 02 Apr 2010 08:04:45 +0000

Pentru ca se apropie Sarbatoarea Pastelui va trimit numai ganduri bune , sanatate si ” realizari nebanuite” in lumea asta grabita si nebuna! Sa va bucurati de copii,de familie, sa fiti prezenti cat mai mult in viata lor, pentru ca sunt singurii care stiu sa va rasplateasca! Lumina si bucurie in suflet familiilor Cioiulescu si Cotoi!

By: George

George — Wed, 24 Mar 2010 15:48:03 +0000

Buna, am ajuns intamplator pe site-ul tau si vad ca ai articole interesante despre vacante si calatorii.
As dori sa mentionez site-ul tau la sectiunea Blog-uri partenere din site-ul meu, dedicat impresiilor de vacanta http://www.intercraft.ro. Daca doresti ca blogul tau sa apara acolo te rog sa ma contactezi prin pagina de contact de pe site.
Multumesc

By: Maple Halik

Maple Halik — Sun, 07 Mar 2010 01:09:24 +0000

This is a really nice blog you got here. The theme is great! Color combination is awesome.

By: Happy 1000 views ! – Ciprian Cioiulescu's Blog

Happy 1000 views ! – Ciprian Cioiulescu's Blog — Wed, 10 Feb 2010 10:36:13 +0000

[...] N-am stiut la ce sa ma astept de la acest blog, de fapt nu m-am asteptat la nimic. Nu sunt o persoana publica, nu cred ca am un mesaj important pentru omenire. Sau poate cred? Poate cu totii avem cate un mesaj. Poate mesajele noastre se aseamana. Oricum, prin acest blog am avut – in scurtul timp – cateva surprize extrem de placute: Am regasit 2 persoane care, fara a le cunoaste inca personal imi sunt apropiate. Am primit feedback-uri pozitive si misto-uri. M-am transformat din povestitor in cititor la Marocul copilariei noastre. [...]

By: luminita

luminita — Thu, 28 Jan 2010 14:33:39 +0000

Domnule Cotoi, nu pot spune decat JOS PALARIA! mii de multumiri pentru ca ne oferiti prilejul de a citi ceva de suflet…! Sa va dea Dumnezeu multa sanatate si sa ne incantati mereu cu talentul narativ al Domniei Voastre! Sunt sigura ca mai citesc si altii si apreciaza, intocmai ca noi minunatele amintiri pe care le depanati si care , cel putin mie, imi merg la suflet! O parte din ele sunt traite si de mine, la bunica , unde mancam la masuta mica, din lemn, cu scaune asisderea din lemn (cu trei picioare) . ASTEPTAM CARTEA CU POVESTIRI, SAU NUVELE SI DE CE NU…ROMANUL VIETII DOMNIEI VOASTRE!

By: cioiulescu

cioiulescu — Thu, 28 Jan 2010 10:34:58 +0000

Intr-adevar, a devenit aproape imposibil de urmarit sirul comentariilor la acest articol.
Lucrez de ceva vreme la un nou template pentru blog. Va fi gata in curand.
N-am mai auzit de ceva vreme de voi/dvs. Sper ca sunteti bine! Mai treceti pe aici si mai lasati cateva vorbe!

By: luminita

luminita — Wed, 27 Jan 2010 15:16:43 +0000

Sanatate multa si dumneavoastra! Abia acum mi-am gasit cateva minute si pentru sufletul meu… Ma refac vorbind (impropriu spus )cu prietenii pe care mi i-am facut aici, pe blog!Si noi o cunosteam pe fata d-lui profesor Ionel Dinca. A decedat, intr-adevar dupa ce a nascut baietelul… a facut o embolie post-partum. Nimeni nu a inteles de ce nu a mai putut fi salvata…! Si de d-l Alexandru Dinca stiu ca este tot singur. Sora dansului, d-na Ioana Andrei mi-a fost profesoara de limba rusa la Liceul Balcesti, in perioada gimnaziului. O femeie deosebita, ca si dansul! O seara buna sa aveti si s-auzim numai de bine!

By: cioiulescu

cioiulescu — Tue, 08 Dec 2009 11:03:43 +0000

Foarte adevărate observatii. As adauga multe aspecte legate de experienţa mea personală de imigrant.
In primul rând, in contextul actual al globalozarii si mai ales al disolutiei granitelor din Uniunea Europeana, nu mai putem vorbi – cred – de o imigratie in sensul clasic. In condiţiile in care pleci într-o tara europeană, având un contract de munca in buzunar, te poţi întoarce acasă in weekend cu 50€ – bilet de avion dus-întors, poţi rămâne cuplat la cultura românească si la prietenii de acasă, cred ca putem vorbi mai mult de o “detasare la locul de munca”. Abia după mai mulţi ani de sedere in tara straina, apare o uşoară nevroza, incepi sa apartii ambelor societăţi, incepi – după caz – sa te simţi acasă in ambele părţi, sau niciunde. In acest punct apare opţiune personală între a te simţi “Cetatean European” sau roman dezradacinat. Europenii practica acesta mobilitate de mai mult timp, iar rezultatul este un sentiment de “acasă in Europa”. Este oare aceasta o renuntare la patriotism? Eu cred ca nu. Îţi poţi servi natiunea de oriunde, dacă o pastrezi in inima.
Singurul pericol pe care-l vad este părăsirea sau “îndepartarea din tine” a obiceiurilor și metehnelor societăţii româneşti, al simțirii romănești, al delăsării și tragismului mioritic. Poate proveni dintr-un exces de zel in adoptarea obiceiurilor si valorilor societăţii străine sau – pur și simplu – a unei izolări îndelungate de români și România. Tentația acestei capcane este mare, mai ales în contactul cu o societate avansată, civilizată, în care îți poți etala nestingherit talentul individual. Am trăit această experiență și mi-am dat seama că nu ne pierdem identitatea, dorul, doar o refulăm pentru că nu-i putem găsi alinare. Această refulare ne va face – mai devreme sau mai târziu – nefericiți. Valorile și obiceiurile societății străine trebuiesc respectate, dar ele nu trebuie să înlocuiască componenta românească a identitatii individuale. Identitatea individuală – incluzând componenta ei națională – poate fi doar lărgită. Schimbarea ei înseamnă alienare. Cel mai bun exemplu de adaptare si păstrare, in acelaşi timp a identitatii sunt – după părerea mea – italienii.
Cred ca viitorul va aduce o largire a sentimentului si identitatii naţionale.
Mi-ar plăcea sa continuam dialogul pe aceasta tema.

By: Luminita

Luminita — Mon, 30 Nov 2009 15:21:08 +0000

Adu-ti aminte de prietenii nostri de joaca: Lilla, Lotzi si Lehel – copiii fam Sipos. De Nheima iti mai aduci aminte? Marocanca vecina cu tine, avem poze … Ce mai fac parintii tai? Mi-e tare dor sa ne revedem . Eu sunt Luminita Cheie, sora Mihaelei Cheie , fetele fam Cheie . Suntem in Craiova amandoua. Ai mei sunt pensionari de ceva ani, dar tata profeseaza si acum. Mi-e tare dor sa ne revedem. Imi aduc aminte de tine…erai micut, foarte poznas! Pe Manuela o purtam in brate, era micuta… se nascuse in Maroc! Pe baiatul Kadijei, pe Sidi Mohamed il mai retii? Tu aveai 6 ani, noi 11 si 12 ani… Doamne, ce vremuri! Acum eu am 42 de ani si n-am sa pot uita perioada aceea…

By: Luminita

Luminita — Mon, 30 Nov 2009 15:13:39 +0000

Nu pot sa cred ca in sfarsit ai intrat si tu pe acest blog… Eu stiu ca tu ai petrecut patru ani in Maroc! Daca intr-adevar esti Alin, A